Definiții de bază ale conceptului
1. Controlul principal se referă la un modul de control inteligent care reglează direct viteza și direcția motorului prin semnale dinamice precum PWM, integrate în ECU sau o unitate de control independentă.
2. Controlul negativ se referă la un circuit de protecție care utilizează comutarea releului pentru a gestiona sursa de alimentare a motorului, responsabil în primul rând pentru protecția de siguranță la pornire-oprire.
Comparație de implementare a funcției
1. Caracteristicile funcționale ale sistemului de control principal
- Acceptă reglarea continuă a vitezei și programarea traiectoriei de mișcare
- Dispune de protecție la suprasarcină și capabilități de diagnosticare a erorilor
- Poate integra logica de control automată a detecției
2. Caracteristicile funcționale ale sistemului de control negativ
- Realizează controlul de bază al pornirii/opririi
- Echipat cu protecție la scurt-circuit și oprire de urgență-
- Structură simplă și cost-eficientă remarcabilă
Diferențele de principii tehnice
1. Calea principală de implementare a tehnologiei de control
- Utilizează dispozitive de alimentare MOSFET sau IGBT
- Control în buclă închisă-pe baza algoritmului PID
- Acceptă comunicarea cu magistrala CAN/LIN
2. Calea de implementare a tehnologiei de control negativ
- Controlul contactului mecanic al releului electromagnetic
- Protecție la suprasarcină pentru componentele termice
- Pure Hardware Circuit Design
Factori de decizie de selecție
1. Scenarii aplicabile pentru controlul principal
- Sisteme inteligente de ștergere care necesită un control precis al mișcării
- Necesită ajustare automată cu senzor de ploaie
- Arhitectură electrică integrată în vehiculele-de ultimă generație
2. Scenarii aplicabile pentru control negativ
- Sisteme de ștergere mecanice de bază
- Piața de schimb de schimb sensibilă la-cost
- Circuit simplu de control de rezervă
Cele două scheme de control au diferențe tehnologice semnificative în complexitatea circuitului, răspunsul dinamic și costurile de întreținere. Deciziile de achiziție ar trebui să ia în considerare în mod cuprinzător compatibilitatea sistemului, nevoile de extindere funcțională și costul total al ciclului de viață.